O simptomatologie a biruinţei
Învaţă să vezi prin transparenţa pe care ţi-o făureşti prin mijloacele de redare puterii creatoare, accesând noul tău statut conform analizei impactului unui grad mai înalt de cunoaştere.
Mi-am împodobit scopul secret, întreaga mea avere, cu un pretext plauzibl, o formă eliberatoare de a aranja o întâlnire nepermisă, producătoare de o imagine cu valoare unică: "no one can tell" . Era răspunsul la o lungă așteptare, o aparenţă a genialităţii care îşi aştepta interpretarea special consacrată unei percutante descrieri a nemărginitului, în adâncul unui superlativ al puterii creatoare, în perimetrul unei emoţii care şi acum ciopleşte fantasme într-o minte care se exprimă prin efectele optice ale oglinzilor. Lumina, suferind mai multe reflexii totale, producea un efect frumos. Be very careful of a pretending that you wanted !
"I seem to be what I'm not you see” în această esenţă a mijloacelor de redare a unei lucidităţi care se abandonează pe sine, ca în Mitul lui Sisif, printr-o succesiune a reacţiilor de tip "Stay close until you reach the end", dar dezvoltate în lumina legii periodicităţii unui fenomen invers, precum o imagine răsturnată. Aici, puterea creatoare de care trebuia să dau dovadă se anunţa a fi o garanţie a vederii perfecte din perspectiva unui fizician care visează să călătorească în ”timeline-ul” propriei vieţi pentru a-şi pune la punct un nou sistem de producere şi furnizare a realităţii.
Biruinţa mea era de fapt o încălcare a standardelor de realitate acceptate de preferinţele şi aşteptările secolului în care trăiam. Era lupta pe care trebuia s-o duc împotriva efemerităţii, împotriva lucrurilor realizate fără suflet, cum ar fi lucrurile ce ţin de artă şi de ştiinţă. Numai scriitoarea Marquerite Yourcenar a sesizat necesitatea acestei biruinţe în lupta cu efemeritatea şi cu delăsarea. Ea scria:
A face cât poți de bine. A reface. A mai retușa imperceptibil retușa însăși. "Pe mine însumi mă corectez, spunea Yeats, corectându-mi operele." El a fost unul dintre cei ce au avut bunăvoința de a se deranja din proprie inițiativă spre a rectifica o greșeală, a confirma un detaliu, a sprijini o ipoteză, a înlesni o nouă cercetare - fapte pentru care îi aduc prieteneasca mea mulțumire.
Leadership: Poţi să trăieşti şi să gestionezi o experienţă de sine grandioasă în funcţie de luciditatea cu care întâmpini o realitate diferită, poziţionându-te eficient în apropierea unei imagini edificatoare?
O separare spontană a celor două părţi din mine, folosind formula gaussiană a lentilelor, făcea ca totul să se complice, să aibă nuanţele unei lungi evanescenţe. Două ţesuturi transformate în nervi, două credinţe confruntate cu un ambient care le dezminte şi le sfidează, două idei aflate în raport adversativ. Una acţionând ca o barieră activă, cealaltă pasivă la transportul materiei între fazele adiacente ale dezvoltării dinamicii relaţiilor dintre o imagine a vieţii trecute şi una a vieţii recâştigate.
Evoluţia de la starea de echilibru către starea de neechilibru era posibilă, dar foarte puţin probabilă. Nu-mi dădeam seama cât sunt de singur, fugind de lume, retrăgându-mă în pustiul unei imense împărăţii, în delirul posesiei de noi cunoştinţe învecinate cu distrugerea vechilor idei şi învăţături, propunând sensuri noi, chiar dacă aceasta nu constituia izvorul primar al căutărilor mele. Biruinţei îi este necesară sentimentul şi acţiunea, amândouă imortalizate într-o imagine edificatoare cu privire la ceea ce mă face să mă simt liber, motivat, creativ, mai mult decât satisfacţia eventuală ce ar izvorî din contactul cu experienţa, cu părerile şi cu atitudinea celorlalţi oameni.
Era o luciditate chinuitoare, care schimba experiența de sine, creştea voioşia înşelătoare a beţiei de a gândi totul în termeni de putere, pentru a pune stăpânire pe libertatea absolută, vrându-mă rezemat de una din acele taine care dau omului gustul neprețuit și amar al absolutului. Too real is this feeling of make believe. Biruinţa este chinul de a te păstra lucid şi creativ într-o realitate care vrea să fii altcineva.
Leadership: Încerci să-ţi reprezinţi superioritatea fantastică în această lume, accesând starea de spirit specifică forţei de creaţie care cere: “Doamne, fă-mă egalul Tău?”
Iată ce gândea Jack Griffin, eroul lui Wells, confruntându-se cu demonii minţii sale, analizând nuanţele unei taine eliberatoare:
Să realizez un asemenea vis însemna să depăşesc magia ! Îmi făurisem o viziune magică - pe care nicio îndoială nu venea să o tulbure - asupra a ceea ce putea reprezenta asta pentru un om. Mister, putere, libertate absolută...Nu întrezăream niciun fel de piedici. Gândiţi-vă un pic ! Eu, un sărac lipit pământului, un jerpelit, cu posibilităţi limitate, eu să folosesc meritele substanţiale ale ştiinţei, resursele ei inepuizabile, să mă ridic pe culmile ei cele mai înalte, în sfera spiritelor cu adevărat evoluate, eu aş fi putut să devin un om invizibil !
Ani de zile am muncit. Şi de îndată ce biruiam câte un munte de dificultăţi, din vârful lui întrezăream un altul. Noianul de detalii, de mărunţişuri, ghearele materiei ascunse în vecinătatea cauzelor şi efectelor ! Exasperarea ! Declanşarea nebuniei ! Am răbdat totul, mi-am încleştat dinţii. Dar în final am reuşit ! Am descoperit secretul invizibilităţii, i-am depăşit pe absolut toţi oamenii de ştiinţă prin virtutea perseverenţei, prin educarea voinţei, prin strălucirea unei lucidităţi intransigente ţâşnite din bezna nebuniei... Şi a funcţionat...credeţi-mă ! Puteam să văd prin transparenţa pe care mi-o făurisem. Puteam să fiu în orice loc, fără ca nimeni să-mi sesizeze prezenţa. Un fel de Dumnezeu. Iată de unde am plecat, şi cât de departe am ajuns.
Cel ce se recunoaşte drept o cauză a unei trude prelungite, pline de conţinut, justificată prin prisma dorinţei de a cel mai bun, cel ce descoperă o formă a creaţiei care vorbeşte în numele unei anumite superiorităţi, va exprima întotdeauna ideile, sentimentele şi aspiraţiile cele mai fine în ecuația expansiunii propriului sine suprem.
Un fapt pozitiv, fiindcă cel ce nu corelează biruinţa trudei sale cu o evoluție favorabilă, cu o serie de elemente legate de un grad sporit de cunoaştere, acela nu se va putea manifesta drept o prezenţă lucidă a raţionalului în favoarea efectelor unei anumite lecții cândva asumate. Iar sinele suprem, într-un univers al posibilităților infinite, al fanteziei, tinde a vedea lumea reală printr-o pluralitate a posibilităţilor de angajament în a genera plus valoare și inovaţie prin creație.
Un lider ştie să vadă prin transparenţa pe care şi-o făureşte. El este un artist care controlează arta transformării pornind la acțiune de la un anumit statut şi continuând să acceseze acel statut conform analizei impactului unui grad mai înalt de cunoaştere, din faza unei extinderi a forţei sale de creaţie care cere: “Doamne, fă-mă egalul Tău ! ”
Un asemenea individ, experimentând relaţiile dintre o imagine a vieţii trecute şi una a vieţii recâştigate, este util leadershipului prin faptul că se contopeşte cu o imensă proiectare a actualităţii sale, desigur într-o notă optimistă, într-o categorie aparte şi bine definită, a “diferitului”. Iar diferitul este adesea fuziunea armonică dintre creație și desăvârşire, ce dă o senzație de împlinire totală.
O simptomatologie a biruinţei are ca prim considerent trăsătura de bază a artistului de geniu, a cărui catalizator de diferenţiere se poate situa la limita superioară a maximului admis de legile devenirii, putându-se formula astfel: “Să realizez un asemenea vis înseamnă să depăşesc magia ! ”
