ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Zbuciumul sufletelor tenace (I)

On Aprilie 24, 2013, in Leadership FX-Intensive, by Neculai Fantanaru

Urmăreşte raportul dintre oameni şi încearcă să descoperi elementul primordial care-i orientează în sens negativ, pentru ca leadershipul tău să facă faţă unor experienţe nedorite.

Într-un colţ întunecos al barului se desluşesc două siluete, asemănătoare prin experienţa dobândită în timp şi prin însăşi natura lor pretenţioasă de a fi. Gavin Finch şi Laura Quinn. Gavin intuieşte că Laura este omul din spatele jafului, în timp ce Laura este convinsă că Finch nu are nicio probă clară împotriva ei.

Dacă urmărim firul conversaţiei şi încercăm să scoatem la iveală elementul primordial care-i domină pe cei doi, ademeniţi de tentaţia de a experimenta o nouă dimensiune umană, simţim acel fior care parcă strigă din fiecare celulă a lor, emiţând un anumit tip de unde cu intensităţi şi vibraţii înalte, în funcţie de specificul personalităţii fiecăruia.

Imprevizibil, Finch trăieşte parcă numai pentru ceea ce este nelimitat, dincolo de măsura interioară a sentimentelor. Numai prin efectuarea unei investigaţii exhaustive, pe alocuri dusă până la absurd, îşi înnobilează profesionalismul, numai astfel garanţia singulară a evoluţiei sale spre excelenţă îşi poate menţine valabilitatea. Aceasta este suprema lui fericire, de a-şi satisface pe de-a-ntregul armonia lăuntrică, pansându-şi rana veşnic deschisă a vanităţii, resimţită numai în momentele de slăbiciune a suspecţilor, cu pansamentul mistificării şi inducerii în eroare.

Stând faţă în faţă cu suspectul, singuri, fără martori sau ascultători, Finch îşi ascute mai tare mecanismele de control, îşi împinge mai departe forţele poliţieneşti, dominând prin suspans şi tensiune, prin inducerea voluntară a spaimei, prin sondări ale trecutului în cele mai teribile şi apăsătoare moduri posibile. Nu se lasă până ce suspectul nu ridică steagul alb al capitulării, nu-şi găseşte liniştea decât atunci când biletul acestuia spre libertate îşi pierde valabilitatea.

Sala de consiliu a domnului Finch

Să-şi vadă suspecţii plini de fiori, cum se chinuiesc în remuşcări să iasă la liman, cum caută răspunsuri, cum încearcă să se eschiveze minţind, cum îşi tulbură liniştea sufletească, cum se sustrag de la răspunderea penală, asta şi doar asta îi accentuează lui Finch senzaţia de siguranţă, asigurându-i reuşita deplină.

Această stare de mulţumire lăuntrică, aproape diabolică, ajunsă până la paroxism, este ca o sală de consiliu unde consfătuirile, ţinute alternativ, se focalizează asupra necesităţii de a lupta pentru excluderea socială. Un fel de bătălie pentru cucerirea fără precedent a supremaţiei pe scena umanului. Se ţes intrigi, se fabrică dovezi, se modifică întreaga structură funcţională a omului, se caută informaţii ce pot conduce la extenuarea şi demascarea lui, transformând totul într-o dramă neobişnuită.

După cum bătrânul Peyrade din opera lui Balzac astupă hornul camerei şi se slujeşte de o sobă al cărei burlan iese prin zidul din afară deasupra străzii, domnul Finch astupă orice gol din inima suspectului slujindu-se ici şi colo de toate mijloacele de persuasiune posibile, care ies împovărător din tiparul normalului. Practic îi suplimentează omului bagajul sufletesc cu o încărcătură negativă consistentă, alterându-i întreaga structură de control.

Dar suspectul acesta bine închegat, Laura Quinn, calculatorul acesta rezistent la suprasolicitare, dotat cu protecţie adiţională la tensiuni prea mari, nu se lasă cu una cu două. Şireată ca o vulpe, ea ripostează fără menajamente. Dar cu tact, cu inteligenţă şi delicateţe. Sub mantia de nevinovăţie ascunzându-şi toate sentimentele, fricile, ura.

În timpul interogatoriului tensiunea alternativă, care trece atât prin valori pozitive cât şi prin valori negative, este convertită într-una care are valori de o singură polaritate. Laura nu trebuie să ajungă până acolo încât să cerşească de la Finch iertarea, să implore mila, ci să-l determine chiar pe el însuşi să cadă cu mâinile întinse la picioarele ei.

Chiar şi sub imensul focar al neliniştii, sub acea îndârjire a pumnilor încleştaţi, când toate necunoscutele din ea ard şi se înlănţuie ca nişte nebuloase, Laura îşi păstrează cu străşnicie nervii calmi.

Leadership: Te afli la bariera în care aştepţi să treacă trenul?

Trăieşti numai pentru ceea ce este nelimitat, dincolo de măsura interioară a sentimentelor? Ce anume îţi satisface pe de-a-ntregul armonia lăuntrică? Care este factorul care îţi accentuează senzaţia de siguranţă, asigurându-ţi reuşita deplină în leadership? Domini oamenii doar prin suspans şi tensiune? Astupi orice gol din inima celorlalţi slujindu-te ici şi colo de toate mijloacele de persuasiune posibile?

În ansamblul reprezentării sale, omul cu trăsăturile şi manifestările sale întrunite pe fondul unei cauze care îi solicită intens psihicul şi emoţionalul, sau pe fondul unei solicitări excesive a asumării de responsabilităţi certe, el exploatează unele efecte de profunzime specifice leadershipului, care însă împiedică atingerea nivelului de performanţă dorit. Efectele în cascadă, directe, indirecte şi cumulative se transmit progresiv asupra propriei sale existenţe.

În asemenea cazuri, deloc excepţionale, chiar destul de frecvente, omul se simte depăşit de responsabilităţile greu de gestionat. Retrăgându-se într-o lume a lui, ambiguă şi incompletă, leadershipul său scade în zona în care trebuie să-şi amplaseze scutul de apărare ce-i poate garanta eficienţa. Efectul fiind vizibil cu precădere atunci când se află în imposibilitatea analizării sale pe fondul pretenţiilor îndreptăţite pe care le are de la el însuşi. El ajunge să-şi suplimenteze bagajul sufletesc cu o încărcătură negativă consistentă care îi alterează întreaga structură de control.

Trăsăturile pozitive ale omului înfloresc mai cu seamă în jurul ecuaţiei funcţionale elementare, de forma: stimuli + valori + plasarea conştientă într-un mediu de corectitudine, decât în vecinătatea unui leadership scormonitor, care îşi propune demonstrarea cauzelor care îi înfrânează dezvoltarea sau îi scade nivelul de eficienţă. În acest sens este valabil ceea ce spunea expertul în programe de instruire John Euhrman, că unii oameni oscilează şi se zbat între diverse variabile, torturându-se cu întrebări de genul “Şi dacă?

Dacă ajungi în acest punct primejdios, în care îţi pui tot felul de întrebări, calculezi tot felul de scenarii, pui răul în faţă, scăzându-ţi şansele de a vedea viitorul în roz, înseamnă că deja te afli la “bariera în care aştepţi să treacă trenul”.

Armonia dintre mental și emoțional, cât și la nivel exterior - armonia în relațiile de viață, începe să “staţioneze”, nu mai poate parcurge traseul uzual al tranziției spre deplinătate. Aceasta este starea pe care o resimţi în momentele de tensiune, când eşti constrâns să ridici steagul alb al renunţării.

Leadership: Pragul de semnificaţie ordonator

Ca şi Laura Quinn, orice lider trece pe parcursul vieţii prin asemenea momente extrem de tensionate, copleşitoare, neaşteptat de profunde, chiar umilitoare, când se modifică întreaga lui structură funcţională, transformându-l într-un inculpat care la fel ca orice infractor înainte de finalizarea unui proces trebuie mai întâi să-şi verifice conştiinţa şi să fie atent să nu aibă vreo pată neagră pe ea.

Numai un astfel de moment cheie poate să scoată la iveală negativul, viciul din om. Un prag de semnificaţie ordonator, care face ca materialul din care e constituit omul să fie parcurs şi corectat, supus unei operaţii de prelucrare prin formare, la o anumită presiune, apoi testarea lui indiferent de corecturile anterioare, până ce sunt neutralizate toate aspectele negative.

Expertul în materie de leadership, John Maxwell, spunea la un moment dat: “Unul din cele mai valoroase lucruri pe care le-am făcut în viaţa mea a fost să iau hotărârile importante înaintea momentelor de criză. Acest lucru mi-a permis să gestionez aceste decizii în momentele critice ale vieţii mele.

Totuşi eu sunt de părere că cei mai buni lideri abia în momentele tensionate ale vieţii îşi descoperă adevăratul Eu, dincolo de limitele impuse de însăşi natura lor, de reacţiile lăuntrice care le înmoaie starea de spirit, dar le limpezeşte gândurile şi le testează conştiinţa.

Sub imensul focar al neliniştii, sub acea îndârjire a pumnilor încleştaţi, când toate necunoscutele din tine ard şi se înlănţuie ca nişte nebuloase, poţi să-ţi păstrezi cu străşnicie nervii calmi? Ce-ţi strigă vocea conştiinţei? Îţi trimite un mesaj pentru a te avertiza în privinţa sentimentul tău de vinovăţie? Cât este de grav acest sentiment? Îţi provoacă o teamă atât de puternică, încât să fii tentat să cedezi cu uşurinţă?

Zbuciumul sufletelor tenace evidenţiază raportul care se stabileşte între oameni şi momentele tensionate prin care trec, şi felul în care ei reacţionează la diverşi factori interni sau externi.

Dacă vrei ca leadershipul tău să facă faţă unor experienţe nedorite, încearcă să descoperi elementul primordial care-i orientează pe oameni în sens negativ.



Notă:Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us