Prizonier în pustiul ştiinţei

Caută să cuprinzi universul ştiinţei, fără să-ţi extinzi perimetru de exploatare a omului dincolo de limita admisibilului.

Precizia măsurătorii unui perimetru depinde de metodele şi instrumentele folosite, care sunt alese în funcţie de precizia dorită şi timpul aferent. Dar când vine vorba de om, de “terenul” acesta greu de apreciat, greu de exploatat şi de pătruns, constituind o provocare pentru oricine se avântă pe meleagurile ştiinţei, se cere şi efectuarea măsurării unghiurilor caracterului care se modifică odată cu etapele vieţii.

Ştiinţa este impactul unei tehnologii asupra vieţii, asupra realităţii şi asupra puterii. Astfel, cercetătorul poate folosi în sprijinul experimentelor sale una din următoarele metode. Metoda deterministă, dar cu impact negativ asupra statusului funcţional. Sau metoda profundă, care sensibilizează până la limită, sau chiar dincolo de ea, mărind pulsaţia conştiinţei.

Doctorul Frederick Chilton alege metoda de mijloc: condiţionarea subiectului principal de studiu prin izolarea lui de orice contact cu lumea exterioară. O teroare subtilă care întrece picătura chinezească prin simplitate, cauzând acea necesitate lăuntrică de a comunica orice gând sau sentiment. Singurătatea produce starea de suferinţă supremă. Şi ea se cere umplută numai prin dialog.

Tentaţia cea mai mare a unui om de ştiinţă este să se considere un miracol al naturii prin însăşi experienţa sa de a interveni în cursul firesc al lumii, pentru asta fiind în stare să renunţe la orice lucru sau fiinţă care nu-i este de folos.

Doctorul Chilton vrea să facă noi descoperiri, să aducă noi detalii despre complexitatea factorului uman. Aflat sub imperiul pasiunii imense de a cerceta ascunzişurile omului, el îl supune pe Hannibal Lecter încercării repetate de a se autodepăşi într-un cadru foarte restrâns. Vrea, poate, să recreeze natura umană în funcţie de rezultatul spectaculos al măsurătorii unui sistem care nu este determinist. Şi să emită noi teorii. Dar pentru a scoate la iveală comori de ordin ştiinţific, Chilton trebuie să se dedice trup şi suflet tentaţiei sale nebuneşti de a destabiliza structura de fond a pacientului său.

După cum marele erudit Richard Bentley voia să folosească "Principia" pentru a demonstra intervenţia lui Dumnezeu în mersul lumii, dr. Chilton vrea să folosească cunoştinţele dobândite pe urma observării lui Hannibal Lecter pentru a demonstra o nouă dimensiune a naturii umane, supuse rupturii de echilibru între raţiune şi emoţie. Apoi, nu-i mai rămâne decât să se debaraseze de "cobaiul" său.

Leadership: Îţi explorezi lumea interioară sub deviza "Stay Alive", adăugând valoarea "True" la condiţia de fond a reprezentării tale pe traseul sinuos al formării unui caracter puternic?

Însă Hannibal Lecter, cobaiul bătrân rezistent la orice veninuri, reacţionează întotdeauna imprevizibil. Nimeni nu poate experimenta slăbiciunile sale, cu niciun chip el nu cedează în faţa unui tratament ostil. Nimeni nu poate să bată un cui de plastic în carcasa de oţel a minţii sclipitoare, oricât ar fi de maleabil. Şi asta deoarece procedurile stocate în mintea sa, cu numeroase instrucțiuni de control și comenzi avansate de update, sunt greu de schimbat.

În cazul lui Hannibal nu se pot înregistra deviaţii de personalitate. Iar funcţiile de căutare “VLOOKUP”, HLOOKUP şi “MATCH”, la nivel de gânduri, emoţii şi trăiri, ca metode de investigare şi observare amănunţită, sunt foarte greu de accesat de către un cercetător.

Cu atât mai puţin în cazul doctorului Frederick Chilton. Căci dorinţa lui debordantă, care ar necesita sute de ore de cercetări, nu poate depăşi altitudinea de mii de încercări de reproiectare a gândirii fiinţei umane la care a ajuns Hannibal Lecter.

Nivelul cel mai înalt al reuşitei lui Hannibal, în ceea ce priveşte capacitatea de persuasiune, este aidoma unui munte inaccesibil majorităţii alpiniştilor. Iar acest Great Eyry pe care doar foarte puţin psihologi îl pot atinge, este, ca să spunem aşa, inaccesibil doctorului Chilton. Acest alpinist incomod, fără frânghii de căţărare, este neglijat complet de biruitorul înălţimilor cele mai de sus.

Există o limită în precizia cu care se face oricare măsurătoare, în funcţie de deprinderea operatorului. Mai ales dacă acestuia îi lipseşte elanul pentru creaţie al omului de geniu care, datorită autocunoaşterii şi experienţei profunde, nu are nevoie să izoleze o minte străină ca să cuprindă universul ştiinţei.

Leadership: Îţi experimentezi împlinirea de ordin profesional pe „subiecte umane” mai avansate, cu precădere în situaţia în care te pui în prim planul unui fenomen care nu este direct, ci intermediat de o vedere peste "întreg" ?

Efectul folosirii funcţiei şi autorităţii asupra individului, mai ales asupra potenţialului sau extraordinar de a furniza noi probe utile, concludente, pertinente cauzei pe care o serveşti (atingerea perfecţiunii în practica leadershipului), nu este uniform pe tot parcursul drumului până la țintă pe întreg ciclul de evoluţie.

A încerca să dezvolţi o nouă modalitate de gândire, exploatând factorul uman ca pe o provocare uriaşă, nu-ţi va garanta ieşirea din labirintul de contradicţii în care sigur vei ajunge să te pierzi.

Intenţionezi să foloseşti cunoştinţele dobândite pe urma observării omului, care se supune doar propriei sale autorităţi, pentru a demonstra o nouă dimensiune a naturii umane? Dacă da, atunci ia mai întâi în calcul “imprevizibilul”, harta imprecisă a modului în care el reacţionează.

Materia primă, substanţa primordială a întregii tale activităţi de cercetare, Omul, poate produce un excedent de concluzii dificil de asimilat. Sau poate crea anumite ambiguităţi care te plasează într-o zonă incertă. Aşadar, caută să cuprinzi universul ştiinţei, fără să-ţi extinzi perimetru de exploatare a omului dincolo de limita admisibilului.

Căci, s-ar putea ca în dorinţa de împlinire de ordin profesional, făcând experimente pe „subiecte umane” cu structură complicată ca experienţă şi model de gândire, să te împotmoleşti şi mai tare într-o rutină a analizei şi mestecării informaţiei. O dinamică neprevăzută a expansiunii spre nişte orizonturi pe cât de ademenitoare, pe atât de obscure şi de înşelătoare.

O vedere peste "întreg" se formează din tentaţia de a cuceri culmile cele mai înalte ştiinţei, sub aspectul unei intervenţii de ordin psihologic asupra omului, în încercarea de a face din el un instrument pasiv în mâinile unui Dumnezeu atotputernic.

Prizonier în pustiul ştiinţei devine acel lider care, în dorinţa de a atinge performanţe deosebite, se cramponează pe disecarea “factorului uman” luat ca o entitate individuală. Pierzând astfel din vedere “factorul uman” ca o entitate colectivă. Ca urmare, în loc să minimalizeze riscul apariţiei unor efecte nedorite, el rămâne captiv al unei cercetări care îl îndepărtează de scopul iniţial.

* Notă: The Silence of the Lambs (1991)