ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Roşul unui trandafir rătăcit în lumea artei

On August 21, 2019, in Leadership-Y5-SuperZoom, by Neculai Fantanaru

Valoarea simbolică a unei creaţii este amintirea imaginii din care se întocmeşte înţelesul şi filosofia Eului (responsabil pentru receptarea mesajului naturii) hotărât să uimească continuu prin diversitatea subiectelor abordate.

Mi-am ales trandafirul preferat, Double-Delight. El nu se află mai presus de fraţii lui decât prin amintirea ce o degajă înflăcărarea unei aşteptări fericite, visarea unui întreg orient artistic al cărui singur element de exprimare a fost, mii de ani, privirea asupra frumosului, conţinutul imagistic cursiv, susţinut de culori bogate şi vii, cum numai un pictor ar fi putut să-l traverseze prin intermediul unui amplificator de emoţii puternice.

Semnificaţia lui simbolică se regăseşte numaidecât într-o pictură, capodopera unei minţi care developează continuu roluri, rosturi, rostiri şi interpretări diverse, menită să pună în superioritate expresia unei emoţii instantanee.

Iată cum se deschide floarea de trandafir, încet, graţios, fără zgomot, ca o minunată îmbinare de bogăţii şi frumuseţi rar întâlnite, dezvăluind o paletă cromatică şi aromatică fabuloasă, ca semn de apreciere pentru un moment artistic dedicat naturii pure, maiestuoase, pline de viaţă. Aprecierea unei frumuseţi neconştientizate, mesajul ascuns al unui trandafir se poate sesiza într-un fragment din “Dialog despre pictură” de Lodovico Dolce:

“Lauro: Nu ştiu cum aş scoate-o la capăt dacă nu s-ar vinde culori frumoase, care îmi aduc trecere şi câştig.

Fabio: În felul ăsta le iei ochii doar celor nepricepuţi. Eu nu te dojenesc pentru că foloseşti culori frumoase, însă aş vrea ca ele să aibă de câştigat datorită ţie, şi nu tu datorită lor.”

Leadership: Cum se produce impactul dintre ceea ce aştepţi să găseşti la tine în plan artistic şi ceea ce prezinţi lumii prin prisma similarităţii cu sintagma “Distincţie valorică”?

La o adică, cred că sunt ceea ce gândeşte un trandafir în preajma artistului consacrat: ce bine mi-ar prinde să produc o impresie frumoasă, să împărtăşesc o mică poveste, o satisfacţie de ordin estetic, cu cineva care să mă înţeleagă. Ca un fel de investiţie de inteligenţă, de sensibilitate, de pasiune şi fantezie în gestul minunat al naturii de a se exprima liber. Da, aşa este. Arta necesită o mare putere de pătrundere în viaţa privată a fiecărei creaţii a naturii.

Trandafirul este impactul dintre ceea ce aştept să găsesc la mine în plan artistic şi ceea ce prezint lumii prin filtrul similarităţii cu sintagma “Distincţie valorică”. Pentru că frumuseţea are întotdeauna un cost, un concept valoric care îl urmează pe cel de popularizare a artei şi culturii, reprezentându-se printr-o relaţie directă a unei experienţe subiective cu lumea obiectivă.

Impactul importalizării unei frânturi de realitate într-o manieră unică şi personală, în ipostaza de muză, se produce prin prisma descrierii pe care o dau realităţii alternative din care se naşte un stimul de recompensă imediată: faptul de a fi “de dorit”, faptul de mă socoti important.

Mai ales că de foarte multe ori, cu eleganţă şi tact de gentleman, îmi creez o anumită dispoziţie de a înţelege şi de a compara o vedere mai veche cu una nouă, ca un fel de obsesie pentru ceva mirific şi înălţător. Îmi induc o stare de concordanţă cu miracolul unei prezenţe ocrotitoare, parcă scoasă dintr-un rai de basme, încât atitudinea pe care o adopt în faţa unei imagini relativ greu de perceput pentru un om oarecare să devină pentru mine obişnuinţa unei activităţi creative care să mă ducă cu gândul la rafinamentul acelor domnişoare din lumea orientală.

În plan artistic, totul trebuie să pară real, tangibil într-un sens poetic, chiar şi iluzia trăirii într-un rol de mascul simțitor care salvează o prinţesă de la o posibilă soartă tragică - aceea de a-şi etala frumuseţea până la saturaţie. Aşadar, costul redării unei imagini artistice de rară frumuseţe este dat de efortul de a surprinde ceva ce nu moare niciodată, ca moment de mare intensitate emoţională, reprezentând un indicator de exprimare a eficienţei în cazul producerii tonurilor de culoare, închise sau deschise, într-o explorare a realității subiective cu sorgintea în receptarea vizuală.

În câmpul artei, costul are ca substitut inducerea impresiei de viu, trăirea nemijlocită a sentimentelor transferenţiale şi luarea în considerare a sugestiei de “minune a naturii care se află nu doar în afara omului, ci şi în interiorul său”.

Adevărata apreciere a artei este dată de efortul artistului de a realiza ceva grandios prin participare redusă la viaţa socială, dar în aşa fel încât sentimentele transmise în opera sa, prin culori, figuri de stil şi imagini artistice să fie interpretate ca o confirmare a valorii sale inestimabile.

Îmi închipuiesc că sunt destui pictori în stare să redea o trăire neirosită de timp prin asocierea cu tot ce se întâmplă în jur, cu lucrurile îndepărtate, deformate, detaşate de experienţa personală. Dar eu nu sunt ca ei. Sunt visarea unui necunoscut care priveşte cu un ochi nou personificarea unei impresii concrete, unei senzaţii de plenitudine, unei eleganţe princiare de care sunt legat în acel moment de extaz în care se vede că natura este mulțumită de alegerea mea, ca şi prieten de suflet al ei.

Fiindcă mereu îmi impun să văd umanizarea naturii de aproape, prin ideea de „paradis neatins”, ceea ce pe pânză pare neobişnuit de familiar, atât de nelimitat, indispensabil în viaţă. Nu-i de mirare că ori de câte ori vorbesc despre trandafiri am în vedere un singur aspect: similitudinea cu calităţile Creatorului. Şi, ca orice artist de mare valoare, am ajuns să constat acest mare adevăr: „Eu numai printre oameni mă simt singur şi numai în mijlocul naturii mă simt eliberat de orice constrângere”.

Costul realizării unei creaţii fără egal, ca expresie a purităţii şi frumuseţii interioare, are ca bază de evaluare însăşi impactul culorilor asupra psihicului uman, asupra emoţiilor, asupra percepţiilor şi ideilor despre viaţă. Infiltrarea masivă şi perpetuă a emoţiei în întreaga suprafaţă a unui tablou cere neapărat o fericită îmbinare de trăsături între creator şi creaţia lui, bazându-se pe principiul separării culorilor în mici tuşe care eliberează din peisagistica operei restricţiile de tehnică sau de tematică.

Stilul meu este inconfundabil, nu-i aşa?

Valoarea unei creaţii este dată de imaginea pe care o păstrezi în minte despre o realitate care nu îți promite o experiență interactivă și un eveniment memorabil, până ce nu îți asumi riscul de a face parte din plasticitatea ei.

Roşul unui trandafir rătăcit în lumea artei este culoarea din care îţi extragi toate informaţiile necesare exprimării în termeni de „repere de interpretare a unei realităţi libere”, adică a naturii apărând ca independentă într-un mediu artistic special creat pentru a oferi viziunii o empatie profundă, o senzație de senzualitate, o nouă perspectivă a frumuseţii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us