Învață să produci o revelație în cei care îți privesc imaginea, astfel încât profunzimea viziunii tale să ajungă la inima lor.

Maestrul avea capacitatea extraordinară de a fascina pe oricine, o traiectorie de nu instaurează nicio limită, modelând lumea parcă după tonul deschis al culorilor așternute pe pânzele sale. Era carismatic, era interesant, avea acea sclipire magică de originalitate care creează o atmosferă unică, de poveste. Vorbele sale pline de tâlc și de înțelepciune, iscusința cu care își etala aptitudinile, cunoștințele, valorile, talentul, te făceau să-i acorzi atenție ca într-o oglindă magică, printr-o tranziție liniară într-un univers simbolic, poetic, ficțional.

Avea, de asemenea, o putere extraordinară de influențare a stării mele de spirit. Eram convins că lângă el, venind în contact cu munca lui pe care o depunea cu o dăruire de sine ieșită din comun, mă voi putea dezvolta pe plan artistic și-mi voi putea fructifica la maxim talentul.

Arta lui mergea direct la inima fiecăruia, aidoma celor mai mari pictori ca Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti sau Francisco de Goya, fiindcă avea și încă mai are un conținut veridic. Picta cu o sete si o dragoste nemaiîntâlnită, cu un elan foarte mare. Iar calitatea artei sale nu intra niciodată în cumpăna îndoielilor.

Îți poți reprezenta arta într-o formulă inedită, prin efectul pe care îl produce realitatea vie a prezenței tale asupra conștiinței privitorului?

N-am uitat nicio clipă ce mi-a spus maestrul după ce-mi povestise câteva lucruri despre celebrul pictor venețian, Tiziano Vecellio:

- Nicu, un artist este judecat după felul în care își dezvoltă propria artă. Pentru a fi admirat de cât mai multă lume, el trebuie să-și proiecteze arta pe un fond de umanitate.

O realitate vie este un demers artistic care poate schimba pentru totdeauna percepția despre ce înseamnă ”cei buni” și “cei răi” când vine vorba de sufletul pe care-l pui in ceea ce faci. Intensitatea emoției pe care o simți față de un anumit subiect ce redă frumusețile lumii și o dăruiești acceptând în mod convențional ordinea prin care capodopera se prezintă mai întâi ca reprezentare a lumii tale interioare, se măsoară prin ochii privitorului care își acceptă reflecția în desfășurarea cromatică de pe pânză.

Cum recunoști momentul în care privitorul nu doar admiră, ci trăiește o transformare interioară datorată emoției pe care arta ta o trezește în el?

Maestrul mi-a spus de multe ori că tablourile cele mai frumoase și mai îndrăgite de iubitorii de artă, sunt cele care reflectă o stare spiritual armonioasă, o stare de beatitudine, de visare, deci o stare care reflectă o potențială fericire. Pe de altă parte, tablourile care scot in evidență ceva execrabil, ceva groaznic, foarte crud, ceva de neimaginat de o minte normală sunt mai puțin atrăgătoare fiindcă induc sentimente reprobabile.

Liderii cei mai buni, sunt mai mult decât niște oameni cu poziții importante în societate, ei sunt niște artiști care și-au dezvoltat o "artă" bazată și pe simțăminte umanitare. O artă care servește interesului unui grup. O artă bine orientată care servește strict unui scop benefic. O artă în care solidaritatea, respectul, toleranța, non-discriminarea, armonia, compasiunea, candoarea și puterea de a dărui cu dragoste, se remarcă ca și calități excepționale. O artă în care liderul caută prin intermediul viziunii sale personale și a ideilor novatoare să îmbunătățească aproape tot ce vine în contact cu munca lui.

A-ți reprezenta arta într-o formulă inedită înseamnă să-ți formezi deprinderea de a exprima frumosul în sufletul unor privitori care își împărtășesc emoțiile, experiențele pozitive și negative, cu tine.

Poți să încorporezi în arta ta o dimensiune reflexivă care să-ți permită să privești diferit evoluția umană și ansamblul valorilor ei, astfel încât imaginile create să-ți dezvăluie sensibilitatea dintr-o perspectivă subiectivă?

Prin reflexivitate, ca instrument al gândirii care se sintetizează, se adâncește în sine și se dezvoltă făcând apel la diverse experiențe de viață, artistul poate explora idei despre timp, memorie și imagine într-o nouă "zidire" a lumii. Artistul își pune niște întrebări esențiale despre mijlocul pe care îl folosește în actul de creație, printr-o practică a meditației: Ce este pictura? Ce trebuie reprezentat? Ce este realul? Reflexivitatea duce la un exercițiu propriu de viziune: „Crezi ceea ce vezi? Sau mă crezi pe mine?”

Umanitatea este suma valorilor care te evidențiază ca dezvoltator al unei zone de mare expresivitate, din ce în ce mai profunde și subtile, motivate estetic și moral: îndrăzneala concepției și inovația limbajului artistic.

Umanitatea înseamnă să fii legat de lumea din jur printr-un singur ochi, pentru că cu celălalt te văd ei pe tine printr-o remarcabilă dezvoltare a sensibilității și receptivității. Este sentimentul pe care îl trezește opera ta prin intermediul unei corespondențe între realitatea subiectivă și cea obiectivă, actualizată printr-o mare fluiditate a stărilor sufletești, în care se succedă judecăți blânde, iertări sincere, ascultare, elanuri înțelegătoare, cu o răbdare a politeții, cu toleranța, cu bunăvoința de a aștepta ca interlocutorul să se exprime sau să se lămurească în privința personalității tale și a capacităților pe care le posezi.

Ce relație există între efectul de umanizare al operei tale și progresul spiritual al celui care o privește, dincolo de simpla impresie estetică?

Dacă vrei ca leadershipul tău să fie acceptat de oameni și să dureze, atunci calitatea "artei" tale nu trebuie să fie pusă la îndoială. Arta ta trebuie să inducă sentimente de siguranță, de căldură sufletească și de apropiere, să facă apel la sufletul oamenilor. În nici într-un caz nu trebuie să inducă o stare de dispreț și dezamăgire ca în acele tablouri morbide, nedorite de nimeni.

Un lider foarte bun este un mare artist și genial manipulator al spiritului oamenilor. Arta lui înfățișează latura luminoasă a personalității sale artistice și, in același timp, scoate la suprafață universul său subteran pentru ca oamenii să-l recunoască. Arta sa este un instrument în esență etic.

În general oamenii au o minte receptivă, știu să sesizeze adevărul, îți pătrund gândurile și își pot da seama de evoluția ta prin prisma leadershipului pe care îl practici. Dacă leadershipul tău, care îți pune în lumină caracterul și aptitudinile, nu inspiră un simțământ de adâncă umanitate, dacă nu merge direct la inima fiecăruia nu vei reuși să creezi o legătură permanentă cu ei, ceea ce îți va diminua valoarea.

Pentru ca arta ta să ajungă la inima fiecăruia, învață să te vezi ca o chemare la viață, întemeiată pe recuperarea unei spiritualități integrale care transformă expresia artistică într-un act de umanitate.

Concluzie: Leadershipul poate fi ridicat la rang de artă. Această artă trebuie să fie bine înțeleasă și acceptată de oamenii din jurul liderului și trebuie să inducă un sentiment de siguranță privitor la prezentul și viitorul acestora. Adică, trebuie să aibă un fond de umanitate și efecte stimulative, creative, acum și în perspectivă, și mai ales să nu fie în detrimentul oamenilor și a sentimentelor lor.

Umanitatea reprezintă acea parte vie a artei prin care sufletul autorului se întâlnește cu sensibilitatea privitorului.