Poți aprecia cu adevărat o operă doar dacă înțelegi ce a vrut autorul să exprime, în esență, prin ea.

Maestrul ședea în picioare, cu brațele încrucișate, rezemat de soba de teracotă. Își admira ultima operă. Era imaginea unei fete tinere, cu capul plecat într-o atitudine evlavioasă, care parcă îngâna în șoaptă o rugăciune. Fata, înfățișată cu o artă desăvârșită, era de o remarcabilă frumusețe și de o eleganță fără cusur. Fusese surprinsă într-un moment însemnat al vieții ei. Maestrul îi redase înfățișarea dându-i un colorit cald, vesel, foarte adecvat sentimentului ei – acela de mulțumire și de împlinire sufletească.

- Nicu, dragul meu – mi-a spus maestrul la un moment dat, cu o voce în care se simțea o infinită bunătate și o modestie rară. Ca să fii un pictor bun, trebuie să ai o "poezie" proprie, un stil propriu bine definit pe care să-l păstrezi mereu. Iar ca să te bucuri de o mare reputație, trebuie să păstrezi un ritm constant de exprimare artistică, la un nivel recunoscut de ceilalți.

Îi poți convinge pe oameni de virtuțile artei tale unice conferind operei tale un grad înalt de unitate structurală, până când aceasta devine o poveste de care nu te mai poți despărți?

Prin combinațiile de culori cât și prin jocul umbrelor, tablourile maestrului meu erau foarte reușite. Știa să-și întrebuințeze îndeajuns resursele de pictor, reușind să redea imagini veridice și pline de farmec și de sensibilitate. Prin operele sale atât de reușite, el a avut puterea să mă convingă de virtuțile artei sale, m-a făcut să-i accept punctul de vedere.

Dar el a păstrat întotdeauna un anumit stil și o anumită dinamică atât în pictură, cât și în gândirea sa. Compozițiile sale s-au încadrat într-un anumit ritm, armonios, constant și eficient. El a păstrat mereu o anumită linie stilistică, o anumită linie tematică, o anumită linie coloristică, o anumită linie estetică și chiar un anumit mesaj. El a știut să-și regleze ritmul în funcție de propria lui personalitate, în funcție de propria lui capacitate lăuntrică, în funcție de propria lui concepție de viață, în funcție de propria lui viziune, imaginație și experiență.

Poți să conturezi o concepție despre valorile supreme, alcătuindu-ți propria lume după modelul unei creații autentice care sugerează legătura dintre reflecție și percepția vizuală?

Povestea de care nu mă pot despărți este urma pe care o văd pretutindeni în tablourile maestrului meu, străbătând încet acea distanță care stimulează tendința a două feluri de a mă raporta la realitate: prin mijlocirea virtuții de a mă subordona unui întreg care se regăsește în detaliu și prin mijlocirea unei construcții simbolice puternice care nu mizează doar pe curiozitate sau pe complexa încordare psihologică, ci în special pe o lărgire a orizonturilor în materie de exprimare prin Creație.

Povestea este un mecanism prin care reușesc să cunosc dimensiunea transcendentă a muncii sale care se desfășoară în fața lui Dumnezeu, spre gloria unui bun spiritual.

Ceea ce vezi, este ceea ce ai fost antrenat să vezi prin fereastra experienței numită "reflecție". Învață să vizualizezi orice tablou cu o privire atentă aruncată în oglindă !

Fiecare componentă a tabloului este plină de ritm, este o formă încărcată și fascinantă în mâinile creatorului ce trebuie să sacrifice o parte din sine pentru zămislirea capodoperei. Ritmul sugerează o realitate, iar măsura cu care te privești o construiește.

Cum integrezi expresivitatea și percepția vizuală în propria viziune, astfel încât opera ta să transmită o coerență sufletească?

Maestrul mi-a dat de înțeles că fiecare om are o anumită sensibilitate artistică, nu numai pictorii. Că fiecare om este înzestrat cu o putere incredibilă de a-i influența pe ceilalți din jurul său, cu o singură condiție: să stabilească un ritm și o dinamică optimă „artei” sale. Astfel, coerența sufletească este necesară prin faptul că menține vie legătura dintre ceea ce simți, ceea ce exprimi și efectul pe care îl produci asupra celorlalți.

Ca lider, trebuie să-ți impui un anumit ritm de leadership prin care să-ți comunici emoțiile, o anumită atitudine în raport cu felul cum te percepi într-o realitate numită "plenitudine" reflectată într-o oglindă. Nu poți să treci mereu de la o stare de "funcționare" la alta. Modul tău de a interacționa și de a comunica cu ei este ceea ce îți conferă valoare. Dacă îți schimbi ritmul de "funcționare", dacă nu mergi tot timpul pe o anumită linie sănătoasă, valabilă în orice situație, atunci oamenii își vor pierde interesul pentru tine și pentru leadershipul tău.

Oamenii trebuie să simtă ritmul sufletului tău, deci menține-ți constant nivelul de vibrație. Fă totul în ritm propriu, cu răbdare și grijă, astfel încât să nu te blochezi.

Valoarea unui om se măsoară prin armonia dintre ceea ce simte, ceea ce revelează și ceea ce transmite prin consecvența practicii sale artistice.

Concluzie: Pentru un lider, ceea ce contează enorm este stilul pe care îl practică, un stil propriu și inegalabil. Numai așa va putea ieși în evidență (chiar și la baza alegerii lui ca lider, unul dintre criterii este stilul lui de leadership). Însă menținerea unui ritm constant și a unei dinamici adecvate, conforme cu "situația" locală, îi va asigura succesul în leadership.

Valorile supreme pe care le poți contura, astfel încât să alcătuiești o lume proprie după modelul unei creații autentice, valori care nu se pot despărți una de cealaltă, sunt următoarele: puterea de reflecție, puterea de revelație, autonomia expresiei, gândirea profundă asupra termenilor cu care operezi, obiectivitatea și intensitatea contemplării actului creativ.