Modul în care îți modelezi destinul depinde de experiența inițiatică prin care cunoașterea îți trezește potențialul creator.

De fiecare dată când intram în atelierul maestrului mă simțeam încărcat cu energie, ca și când aș fi fost introdus într-un mister de dincolo de timpuri al cărui farmec se oglindește în realitatea unei prezențe pe care nu o poate stinge uitarea. Mă simțeam de parcă acolo mi-aș fi construit destinul, spațiul determinării unui nou impuls în ceea ce privește evoluția compoziției artistice într-o călătorie numită simplu: viață. Intrasem în jocul lui, un impuls irezistibil prin care puteam pătrunde adevărata esență a artei. Era jocul unui mare artist care descoperise în mine un talent nativ pentru pictură, și considera că era de datoria lui să mă îndrume. Credea că am potențial.

Scopul jocului său era acela de a elimina toate imperfecțiunile mele și de a-mi stimula curiozitatea, imaginația, cunoașterea și învățarea. O făcea prin intermediul limbajului său atât de complex, dar poetic, mai ales prin intermediul propriilor sale activități artistice. Simțeam că făceam parte din jocul lui, fiindcă, nu știu de ce, aveam senzația că îi stârneam mereu curiozitatea.

Ești dispus să lucrezi la educarea celorlalți prin intermediul unei arte cu posibilități teoretic infinite, simbolizând spațiul viu al unei realități animate de sentimentul „Aparțin unei alte lumi”?

Celebrul sculptor francez, Antoine Bourdelle - primul artist care a izbutit să unească arhitectura cu sculptura într-un singur volum, a scris la un moment dat: "Nu există victorie mai frumoasă nici viață mai plină, mai fericită, decât cea pe care o duci consacrându-te tuturor oamenilor."

Pentru mine, maestrul era una din marile enigme ale lumii, universul larg al unei conștiințe supralucide producătoare de imagini răsturnate asupra realității, produsul unei imaginații producătoare de imagini, a unei imaginații reproductive și a unei imaginații creatoare, fiecare dintre ele bazându-se pe cea precedentă. Fără nicio îndoială, era un om luminat ! Un om cu o gândire profundă, un fin observator al naturii umane, pătruns de o sete intensă de cunoaștere. Era un profesor al adevăratei arte – cea de calitate, nu de duzină. Datorită lecțiilor sale am putut beneficia de înțelepciunea și experiența sa. El a avut acel talent care a constat în a găsi punțile de legătură dintre noi și în modalitatea de a comunica cu mine pentru a se face înțeles.

Poți aparține lumii unui artist fără ca gândirea ta să fie complet reconfigurată de poetica și formele sale de exprimare?

- Mă simt în stare să fac mult mai mult decât atât, spunea el deseori după ce termina un tablou. Și tot de fiecare dată, privindu-i creațiile, în gândul meu îmi spuneam:

- Uau ! Mai mult decât atât? Ce poate fi mai frumos de atât? Urmăream activitatea lui, apreciindu-i pasiunea și abnegația cu care își completa colecția personală de tablouri. Eram uimit. Tablourile sale, îndeosebi portretele, mi-au influențat mult gândirea și felul de a percepe arta.

Arta lui a contribuit la educarea mea, la valorificarea calităților mele. Aparțineam întru totul lumii sale în același fel în care culoarea simțirii și cunoașterii sale aparținea paletei special alese pentru o temă picturală prin excelență, investită cu funcționalități simbolice, metaforice și expresive extrem de variate, ce aborda poetica portretului într-o formă de exprimare suprarealistă, într-o zonă în care elementul biografic poate fi cuprins în felul de reflectare a realității prin filtrul subiectivității.

Te regăsești în diferența dintre imaginația care creează noi universuri și imaginea inspiratoare născută din adâncul unei conștiințe superioare?

Fericirea, spunea cineva, este o stare de spirit care se manifestă printr-o atitudine. Rolul tău, ca lider, este să le redai oamenilor fericirea, producând în ei o stare de spirit care să-i facă sa se simtă noi, care să-i motiveze să se apropie de arta ta și să o aprofundeze. Fă eforturi să menții în ei mereu o atitudine pozitivă.

La un moment dat mi-am făcut singur o promisiune, voi deveni egalul maestrului meu. Întreaga mea ființă era umplută de acea stare de beatitudine, de sentimentul acela pur, de adevărata admirație și respect, pe care i-l purtam. Iată care era, deci, starea mea de spirit care mă cuprinsese. Era starea de spirit care mă încuraja, mă anima, și care mă făcea să cred că le pot face pe toate.

Starea de spirit pe care o produci în jurul tău înlesnește legătura dintre tine și ceilalți oameni. Un leadership de calitate se caracterizează printr-o stare de spirit pozitivă, cu tendințe spre competitivitate și autorealizare.

Dar se pune întrebarea: cum poate fi redată într-o imagine această stare de spirit venită din adâncul unei conștiințe reactiv-superioare? Ei bine, o astfel de imagine se poate reda prin interacțiunea ta cu experiențele empirice care au marcat trecerea ta ireversibilă într-o lume vastă aparținând unei personalități distincte.

O artă producătoare de noi universuri este o invitație de a pătrunde sensul cel mai profund al unei existențe care, deși nu-ți aparține, îți pare cumva familiară.

Poți să prezinți lumii o stare de spirit cu totul aparte concepută în coordonatele unui univers în care tu reprezinți centrul cercului unei idealități cu valoare transcendentă, al cărui perimetru este nelimitat?

Concluzie: Leadershipul trebuie să fie înțeles pentru a fi acceptat. Ceea ce stă la baza leadershipului este comunicarea. Găsind modalități adecvate de a te face înțeles prin explorarea universului distinct al altor personalități, vei genera o stare de spirit care-i va mobiliza pe oameni în vederea atingerii țelului comun.