Valoarea artistică a unei creații este direct proporțională cu cantitatea de suflet pe care creatorul o încorporează în lucrarea sa.

Era o zi splendidă de primăvară, cu un cer albastru intens și cu o adiere proaspătă ce mirosea cu briză mării. Totul părea a fi desprins dintr-un colț de rai care mă îmbia, mă invita, mă aștepta să-l contemplu, depinzând doar de mine modul de a-l exprima prin cuvintele unui timp care renaște din splendoarea originală a unui tablou care emană un anumit tip de energie vibrațională, asemănătoare forței vitale care acționează asupra oricărei ființe vii. Eram în curte, în mijlocul grădinii pline de zambile care devenise un loc de inspirație pentru creațiile mele. Acolo îmi puteam exersa abilitățile artistice în cea mai mare liniște.

Maestrul mă privea cu mult drag, așa cum pictorul privește un tablou prin ochiul practic al evoluției unui personaj dintr-un roman psihologic studiat, deopotrivă răvășitor și captivant. Privirea lui plină de înțelepciune, adunată parcă de secole, invita la discuție și comunicare. Pătruns de spiritul învățăturilor sale, reușisem să-mi dezvolt mult latura creativă și estetică, însă eram departe de a mă putea lăuda cu creațiile mele. Eram doar un novice, aflat pe drumul către desăvârșire.

Cu cât o execuție tehnică este mai lipsită de vibrație, cu atât lucrarea rămâne mai uniformă, mai rece și mai îndepărtată de statutul de artă.

Maestrul a întrerupt tăcerea și mi-a spus în calitate de cunoscător al artei și ca admirator al frumosului:

- Nicu, desenul tău este bunicel, dar rece. Culoarea e uniformă, timidă, fără avânt, fără vibrație, fără farmec. Încearcă să adaugi puțină sensibilitate, puțină savoare, puțin optimism, un strop de fantezie, un strop de strălucire, un strop de viață, de fericire și de plăcere… Nicu, nu vei reuși să faci niciodată artă, dacă nu încorporezi în creația ta un pic din sufletul tău.

Forța cu care opera ta îmbină ideea abstractă cu experiența palpabilă este direct proporțională cu gradul de corespondență dintre statutul tău social și starea ta sufletească?

Locul pe care îl ocupi în viața oamenilor este definitoriu pentru poziția ta. Ca lider, dacă lucrezi eficient și la standarde înalte vei crește motivația celor din jurul tău, iar ție îți va spori eficiența. Ei îți vor recunoaște meritele și te vor aprecia pentru entuziasmul de care dai dovadă. Însă nu-i de-ajuns să realizezi activități de calitate superioară ca să întărești raporturile de colaborare dintre tine și ei.

O idee abstractă este un gând care te frământă legat de povestea unui om obișnuit care devine erou într-o poezie a clipei, într-o bucată de timp expandat în care emoțiile se întind la maximum. Pentru ca oamenii să te aprecieze cu adevărat pentru ceea ce ești, pentru personalitatea ta bine definită, transmite-le sentimente pline de culoare, de viață, de afecțiune, de optimism și de speranță. Deci, adaugă o încărcătură emoțională gândurilor tale într-o poezie a clipei fiecărui om. Asta e ceea ce, indirect, mi-a dat de înțeles maestrul meu.

Așa cum un pictor creează din rigoarea formelor ample, impetuoase, o lume transfigurată, mai durabilă, mai concretă chiar și decât realitatea - tot așa și tu, ca lider, trebuie să faci din practicile pe care le utilizezi și din activitățile pe care le desfășori un tablou plin de vibrație și de strălucire care să exprime firea ta sociabilă, deschisă și plină de viață. Oferindu-le oamenilor suficiente argumente în favoarea ta, argumente care pun în lumină calitățile tale sufletești, vei reuși să produci o impresie foarte agreabilă care îi va convinge pe deplin să te urmeze.

Ai devenit conștient de starea sufletească pe care ai transpus-o în tabloul tău atunci când ți-ai îndreptat atenția asupra lipsei de repere din lumea înfățișată?

Psihologul român, I Găvănescul făcea o precizare: "Din mulțimea stărilor sufletești nebăgate în seamă într-un moment dat, acelea devin îndată conștiente, asupra cărora, din o cauză sau alta, ne îndreptăm spiritul cu atenție."

Ceea ce ți se relevă prin senzațiile care le încerci vis-a-vis de orice sau oricine este consecința tentativei de edificare a unei lumi pe fundamente pe care nu eziți să le indici drept principale responsabile pentru reperele unei clipe devenită forță sufletească și acceptată ca un fel de concluzie care nu contenește să-ți izbească în minte o realitate la zi care poate fi considerată completarea unui tablou ce emite căldura și un mesaj pe măsură: "Transformă-ți sensibilitatea într-o formă de artă ! "

Așa cum cunoașterea profundă a formelor, a volumelor și valorilor îi folosește pictorului pentru a reda detaliat toate efectele dorite - tot așa cunoașterea profundă a personalității tale și a leadershipului tău le folosește oamenilor pentru a decide dacă merită sau nu să fie în perfect acord cu modul tău de a gândi. Leadershipul depinde de natura omului, mai ales a liderului, adică de ceea ce ești tu cu adevărat și de felul cum te percep ceilalți. Leadershipul se bazează pe relația dintre clipa care trece și imaginea care rămâne întipărită în memoria timpului.

Poate starea ta sufletească să influențeze ceea ce creezi, astfel încât perspectiva privitorului asupra lumii să devină o experiență de sensibilitate?

Starea sufletească a oamenilor condiționează profesionalismul lor. Ei îți vor dărui mai multă încredere decât de obicei, și se vor dedica mai mult muncii lor numai dacă reușești să le îmbunătățești starea sufletească. Aceasta îi afectează direct pe ei, își pune amprenta pe nivelul lor de energie contribuind astfel la “funcționarea” lor deplină. În leadership este important ca starea lor sufletească să fie identică cu a ta, și să fie cât mai bună.

Reperele clipei pe care arta le acceptă cel mai ușor sunt formele de existență bazate pe charismă și sensibilitate, nu pe non-valori sau indiferență. O lume fără repere este ca un tablou fără culoare. Încearcă să atribui leadershipului tău mai multă sensibilitate, mai multă savoare, mai mult optimism, mai multă fantezie, mai multă strălucire, un strop de viață, de fericire și de plăcere - ca să nu dea senzația de “rece”.

O viziune nouă asupra artei este un inventar de evenimente semnificative, păstrate în memoria unei clipe care devine reperul unei construcții vizual-conceptuale.

Concluzie: Calitatea leadershipului depinde de modul de exprimare tipic individual al liderului, de raportul stabilit între el și ceilalți oameni. Așa după cum un tablou tern, nesensibilizant și neimpresionant este ocolit, tot așa un lider lipsit de expresie, monoton, care nu impresionează prin ideile și sentimentele transmise, va eșua lamentabil.