Principiul inegalității progresive

Cuantumul privilegiilor pe care ţi le acorzi este invers proporțional cu angajamentul față de progres și moralitate.

Dacă aveţi drum prin Copou şi vreţi să vizitaţi "Casa Universitarilor din Iaşi", această clădire de patrimoniu construită în jurul anului 1800 de Iordache Cantacuzino, recent reabilitată şi modernizată, veţi fi întâmpinat la intrare de un gardian foarte de treabă. El nu are voie să primească înăuntru decât persoanele care lucrează în sistemul universitar. Exact, mi s-a întâmplat mie, cu vreo două săptămâni în urmă, când am vrut doar să vizitez clădirea nouă. Porţile erau deschise. Doi tineri intraseră în faţa mea. Nimeni nu i-a întrebat nimic.

Eu am fost oprit la intrare, domnul însărcinat cu paza mi-a explicat clar, într-un mod simplu şi direct, că această clădire nou restaurată este de fapt un restaurant exclusivist, dar cu mâncare foarte ieftină, la care au acces doar universitarii. Şi, apropiindu-se uşor de mine, aşa cum se apropie un creştin de altar, cu smerenie și respect, omul mi-a spus că cei doi tineri care au intrat în faţa mea sunt fii de profesori, şi din acest motiv au trecere liberă.

Tot atunci am aflat că orice fel de mâncare la acest restaurant exclusivist, costă de vreo 3 ori mai ieftin decât oriunde un altă parte. De exemplu, preţul unei ciorbe este de aproximativ 6 ron, în comparaţie cu un restaurant din Palas unde preţul unei ciorbe începe de pe la 18 ron.

Deci, vă daţi seama ce se întâmplă? Această clădire istorică, unde altădată mergeau toţi ieşenii la o cafea, un lăcaș de cultură, un spațiu al spiritului unde altădată îşi confruntau ideile toate generaţiile tinere şi libere, acum a ajuns să fie în subordinea unei singure instituţii, patrimoniul UAIC. Nu-i aşa că, din punct de vedere moral, nicio autoritate nu trebuie să împiedice accesul la cunoașterea și aprecierea trecutului nostru comun?

Am plecat din acel loc, aşa cum pleacă pictorul atunci când este dezamăgit de culorile care nu reușesc să exprime emoțiile pe care le simte.

Leadership: Poţi să lărgeşti orizontul de receptare al imaginii "de putere" ţi-o creezi, rămânând solidar unei cauze care promovează câştigul provenit dintr-o generozitate excesivă care întreține pasivitatea?

O clădire istorică poate să determine o lărgire a orizontului cunoaşterii şi interpretării realităţii cu mijloacele artei, dar universitarii de la Cuza au reuşit performanța de a transforma o clădire istorică într-un bastion al privilegiilor, asigurându-și doar lor intrarea într-un restaurant exclusivist, cu prețuri "alese" doar pentru ei. Aceşti parveniţi, lipsiţi complet de lumina culturii, n-au înţeles puterea principiului următor: "Privilegiile dobândite prin statutul social pot inhiba angajamentul față de avansarea societății și respectarea eticii constructive."

Cunoaşterea şi bunul simţ nu fac casă bună împreună cu parvenitismul. După ce că şi-au "aranjat" salarii nesimţiţi de mari, plecări în străinătate cu Erasmus (chipurile ca să sprijine mobilitatea în scopul învățării), şi tot felul de alte beneficii, uite că iluştrii profesori, insidioşi precum diavolul, şi-au extins aria de privilegii. De această dată, numai ei au drept de acces într-un local istoric, numai ei au dreptul de a servi mâncărurile cele mai alese la un preţ de nimic. Toţi ceilalţi ieşeni sunt rugaţi să iasă afară din clădire, eventual să se uite din afara porţii.

În realitate, însă, nu este vorba despre confirmarea vreunei vocaţii autentice îndreptate spre promovarea valorilor ieşene, ci despre polivalenţa unor interese care, bineînţeles, nu-şi vor găsi niciodată confirmarea în vreo notă inovativă de îmbogăţire a culturii (făcută cu pilduitoare pasiune şi temeinicie). Aceşti indivizi lunecoşi, care au ajuns la conducerea facultăţilor, folosindu-se de resursele instituţiei strict în folosul membrilor "familiei", n-au nici timpul şi nici vocaţia reflexivităţii pentru a aprofunda înţelegerea principiului următor: "Abundența de privilegii alimentează inerția și erodează atât progresul, cât și moralitatea."

Cu cât ești mai neavizat în domeniul cunoașterii, cu atât ești mai predispus să faci manevre subtile în favoarea propriei persoane și să îți creezi avantaje nejustificate !

Lipsa totală de angajament față de moralitate și progres, negând astfel patrimoniul comun al societății, rezultă din acumularea peste măsură de privilegii. Acest lucru poate fi considerat o regresie sau decadență, o reacţie la criza valorilor, deoarece societatea se îndepărtează de valorile pozitive în loc să progreseze și să se îmbunătățească. Dacă ne gândim bine, accesul permis doar "membrilor familiei" în această clădire istorică, urmează modelul Cosa Nostra , deoarece conducătorii facultăţii au reușit să transforme un simbol al patrimoniului ieşean într-un bastion al privilegiilor lor exclusive.

Bun, dar cine sunt de fapt profesorii de la Cuza? Vă rog să verificaţi singuri ce vă spun acum. Ei sunt o familie extinsă, o unitate exterioară de interese, ancorată exclusiv în materialitate. Aici toţi profesorii sunt rude: soţul şi soţia, copiii, vecinii, prietenii, verişorii, cumătrii, nepoţii, adică un enorm sistem de "pile şi relaţii" ghidat exact după modelul lui Al Capone care îşi proteja și promova membrii familiei sale în organizația sa.

Iar dacă Al Capone a condus un imperiu criminal care se ocupa cu contrabandă de alcool, jocuri de noroc și prostituție, aici în universitatea Cuza găsim un imperiu de impostori deveniţi peste noapte "intelectuali" care, creându-şi de privilegii prin poziția ierarhică, reuşesc tot mai mult să ducă la diminuarea contribuției la progres și la îndepărtarea de normele morale edificatoare. În caz că nu ştiaţi, universitatea Cuza a devenit în ultimii 30 de ani o adevărată afacere, înfloritoare, profitabilă şi tenebroasă, făcută pe spinarea studenţilor naivi, buni plătitori. Toţi cei care au trecut pe la conducerea facultăţii, toţi de la primul până la ultimul, au intrat benevol pe terenul propice al corupţiei.

Leadership: Poţi să-ţi orientezi demersurile de transformare a autoritații tale într-un efort de deschidere spre spaţiul investiţional, îndreptat spre autenticitatea unei initiative de tipul “cu ce dai, cu aia ţi se întoarce” ?

Altfel spus, universitatea Cuza a devenit o caracatiță care operează lipsită de orice scrupule, conducând la o scădere a efortului în progres și la o îndepărtare de comportamentul moral constructiv. Înghesuindu-se în fiecare colț al societății, această La Piovra îşi extinde tentaculele în toate direcțiile, în toate oraşele din ţară, prin intermediul filialelor sau legăturilor cu alte facultăţi. Bineînţeles că membrii acestei familii numeroase nu înţeleg aspecte de genul: "fiecare reuşită în activitatea profesională este un demers în realizarea unor valori morale".

De unde să ştie ei aşa ceva? Cu cât își creează mai multe privilegii, cu atât devin mai puțin muncitori și mai puțin dispuşi să contribuie la avansarea științei sau la respectarea normelor morale edificatoare. Oamenii care nu au cunoaştere, întotdeauna au ca obiectiv materialitatea.

Hai să mai vedeţi ceva. Orice carte scrisă de aceste "somităţi" conţine aproape de două ori mai multe surse biografice decât numărul de pagini din întreaga carte. Te întrebi dacă au reuşit să conceapă măcar o singură frază fără "inspiraţia" furnizată de la alţii. Până şi titlul cărţii ar trebui să aibă o notă de subsol. Iar dacă întrebi orice cadru didactic ce este un blog, sau un website, vei rămâne cu totul stupefiat: 99% din profesori nu au un blog personal în secolul 21. Ei n-au reuşit nici până în ziua de azi să spună două cuvinte, din mintea lor, pe o pagină de internet. Habar n-au ce-i schimbarea sau tehnologia, habar n-au ce-i cu viaţa lor. Toţi sunt o apă şi un pământ, de la cel mai de sus, până la cel mai de jos. Atât de mici şi neînsemnaţi la nivel intelectual, şi atât de neputincioşi în faţa voinţei divine.

Leadership: Este posibil ca din manipularea percepției realităţii să rezulte o performanță controlată prin aplicarea secretă a unui "efect de distanțare" de public?

Bine, dar poate vă întrebaţi ce este corupţia? Ei bine, corupţia reprezintă aceste jocuri de interese, nesfârşite aranjamente, şmecherii şi escrocherii la care recurg membrii familiei pentru a-şi obţine "porţia de supă" la un preţ redus, şi fără ca nimeni altcineva în afară de ei să nu guste din celelalte capodopere gastronomice ale maestrului bucătar. Iar supa are întotdeauna un alt gust, mai sofisticat, atunci când comanzi în cât mai multe restaurante de lux, din diferite colţuri ale lumii, şi mai ales când nu trebuie să plăteşti nimic. Totul plăteşte universitatea din banii studenţilor. Înţelegeţi ce vreau să spun, da?

Omul cu multe privilegii este adesea cel mai departe de a contribui la progres și moralitate. Drept dovadă, pe când eram student, consultând cartea unei profesoare oarecare, la o notă de subsol am găsit un weblink ce făcea trimitere spre o lucrare scrisă în limba engleză din care erau traduse şi copiate cuvânt cu cuvânt, pagini întregi, da chiar în lucrarea ei. Atunci mi-am dat seama că domniţa a tradus pagini întregi din diferite cărţi, le-a adunat într-o singură lucrare, şi probabil astfel a ajuns peste noapte mare profesoară. Nesimţire totală, nu-i aşa? Exact tiparul Elenei Ceauşescu care deşi era analfabetă, abuza de autoritatea soţului ei pentru a-şi trece numele ca şi “coautor” pe lucrările realizate de alţii.

De fapt, cred că aceeaşi procedură au urmat-o mulţi alţi membri ai familiei pentru a ajunge profesori, iar nimeni nu le-a verificat lucrările. Mai mult ca sigur, dacă ar lua cineva lucrările profesorilor la "puricat", ar găsi mai multe cazuri de plagiat decât poate încăpea în obrazul gros. Ca să nu mai spun, tezele de doctorat ale profesorilor au dispărut complet de pe faţa pământului. Nimeni nu ştie ce scrie în doctoratele alea care, totuşi, le-a adus o grămadă de beneficii. Iar asta pentru că familia universitarilor se ghidează după principiul ferm al obscurităţii: "Nimeni să nu afle, totul trebuie să rămână ascuns de văzul lumii".

Leadership: Confidenţialitatea cu care îţi asiguri accesul la exercitarea puterii oferă posibilitatea de a controla modul în care publicul percepe o anumită situație?

Dar adevărul iese întotdeauna la iveală. Tocmai aceşti indivizi, disimulați sub prestigiul profesiei de profesor, sunt nimeni alţii decât falşi învăţători de care aminteşte Biblia, ei sunt trădătorii de neam de care vorbea Constantin Noica cu aproape un secol în urmă. Şi, cu cât ei reuşesc să îşi creeze mai multe privilegii, cu atât vor fi mai mult inclinaţi spre a săvârşi abuzuri în folosul "familiei". Totul pentru familie, şi numai pentru familie.

Poate că, în curând, toate muzeele din Iaşi vor trece în subordinea universităţii Cuza, şi vor deveni "cluburi exclusiviste" ale familiei. La Sagrada Familia . Iar ceilalţi români nu vor putea să le mai viziteze, chiar dacă aceste clădiri fac parte din patrimoniul cultural naţional, ci vor fi obligaţi să le privească, atât cât se poate, din afara porţilor închise.

Aceasta este istoria rescrisă a trădării la români.

Ieri după-amiază, urcând dealul Copoului, un domn în vârstă, de vreo 67 de ani trăgea de poartă ca să intre în "Casa Universitarilor din Iaşi". Era foarte cald afară. Omul, un simplu turist venit tocmai din Tulcea, s-a oprit să bea ceva rece la o terasă frumos amenajată. Din păcate, lacătul cu care era închisă poarta din faţa clădirii a semnalat o restricție elitistă, sugerând o exclusivitate nejustificată, o separare intenționată între privilegiați și restul lumii.

Lacătul este semnul că somităţile Iaşiului, universitarii, au intrat în concediu. Şi atunci când ei sunt în vacanţele asigurate de universitate, accesul într-o clădire cu mare valoare istorică este interzis publicului. Chiar şi atunci când ei se vor întoarce din concediu, accesul publicului larg va fi în continuare restricționat.

Important este să nu uităm această nedreptate, să ne exprimăm nemulțumirea și să solicităm acces egal la patrimoniul nostru istoric.

Leadershipul de calitate trebuie să se ghideze după următorul principiu: "Succesul bazat pe valori morale devine o reușită profesională doar atunci când cunoașterea nu devine un instrument de restricționare nejustificată a drepturilor celorlalți semeni."

Principiul inegalității progresive se referă la abuzul pe care îl comit oamenii lipsiţi de moralitate şi cultură, spre obţinerea de beneficii în folosul personal. Principiul poate fi formulat astfel: “Cuantumul privilegiilor pe care ţi le acorzi este invers proporțional cu angajamentul față de progres și moralitate.”